Mi s-a reamintit ce a spus cineva intr-o zi:"Totul in viata asta se face la timpul lui".Ar fi foarte simplu sa fie asa!
Atunci ne-am naste, am copilari frumos, inconjurati de dragoste, de afectiune, de mangaieri calde, parintesti, de incurajari… In loc de tipete, comparatii cu alte persoane, rautate uneori, si mult, mult prea putina afectiune, ca sa nu mai vorbim de dragostea parinteasca.
Intr-adevar sunt parinti care nu stiu sa-si arate dragostea copiilor lor, sau pur si simplu, din cauza ca au suferit dupa un alt copil sa nu mai vrea sa se ataseze prea mult de celalalt. Parerea mea e ca in acest caz, ar trebui sa nu mai conceapa altul.
Bun, si apoi exista adolescenta cand ar trebui sa fii sprijinit pentru ca personalitatea ta sa se poata dezvolta normal. Apoi intelegerea, mai ales a lucrurilor firesti pentru un tanar, prietenii pe care ii are, serbarile alaturi de ei, plimbarile.
Acum intervine din nou lipsa de intelegere, constrangerile, de sprijin nu mai putem spune ca ar exista. Iarasi comparatiile cu alti adolescenti care li se par mai buni decat tine din toate punctele de vedere.
Si, uite asa, personalitatea pe care o ai incepe sa se clatine, nu mai ai incredere in tine decat partial, nu mai poti crede ca esti bun pentru societatea in care incerci sa te integrezi si sa te adaptezi, iar asta numai pentru ca ei, ai tai, te condamna.
Ce te gandesti sa faci? Sa pleci de acasa? Da, este o varianta. Sa-i lasi sa te tina inchis ca intr-o colivie, da, merge un timp. Dar dupa aia nu vrei decat sa pleci ca sa scapi de acest calvar care pare interminabil.
Si atunci gasesti un mijloc sa pleci, sa evadezi din colivia ale carei gratii parca se strang in jurul tau. Si pleci, pleci cu cineva despre care stii ca nu e mult mai bun, dar dintre mai multe rele alegi una singura.
E o greseala, o mare greseala. De fapt, singura problema foarte mare, in afara de faptul ca toata viataiti este stricata de altii care au trait la vremea lor, este, pe langa distrugerea unei personalitati si a unor aspiratii care ar fi putut sa duca undeva, ca viata se scurge, se duce, trece pe langa tine.
Iar daca ar fi din vina ta, te-ai consola cu faptul ca ai facut totul asa cum ai vrut, ca ai mers pe drumul pe care l-ai ales. In schimb, in situatia data, vei ajunge mereu sa urasti vinovatii care ti-au distrus viata gratuit.
Craciun Fericit! Elisa si Ionutz!